Bun cetăţean sau turnător?

Cum poate fi catalogat un individ care îl toarnă pe altul? Depinde această încadrare de fapta pârâtului? Depinde de statul în care se petrece această faptă? Depinde de legislaţia în domeniu? Este dificil de oferit nişte criterii universal aplicabile, iar părerile vor fi întotdeauna împărţite.

Statul caută de fiecare dată să apeleze la ajutorul cetăţeanului, îl încurajează să semnaleze ilegalităţi sau contravenţii, indiferent dacă e un stat democratic sau dictatorial. Cam toată lumea e de acord că semnalarea unui furt din banii publici în statul democratic este un act meritoriu. Şi în statul comunist, la vremea respectivă, era la fel de lăudabil, dar dacă îl privim astăzi, rămâne el la fel? Nu însemna că prin aceasta delatorul şi-a adus contribuţia la menţinerea regimului recent condamnat ca fiind ilegitim şi criminal? Rămâne atunci orice faptă îndreptată împotriva statului comunist pozitivă, chiar când interesul făptuitorului a fost unul strict personal?

Dacă demaşti o hoţie într-un stat de drept este o faptă bună. Dar dacă atragi atenţia unui om de ordine, că cineva s-a strecurat fără bilet, cum este? De ce ar avea importanţă dacă prin asta păgubeşte statul sau un particular? La fapte mărunte avem tendinţa să închidem mai uşor ochii, să acceptăm tacit comiterea unei fapte antisociale, evaluând involuntar statulul făptaşului şi prejudiciul provocat. Dacă un cerşetor va fura o pâine să poată mânca, clemenţa noastră este maximă, prin prisma milei şi a compasiunii pe care o simţim.

Mai contează şi pedeapsă pe care ştim că o va primi vinovatul în urma denunţului pe care l-am face. Dacă conştiinţa noastră ne spune că pedeapsa aplicabilă este disproporţionată faţă de faptă, devenim şi mai refractari. O problemă cumva similară îşi pune Cristi, în filmul lui Porumboiu, "Poliţist, adjectiv". Maieutica şefului său îl face însă să devină doar instrumentul societăţii prin care ea aplică legea, fără să îşi mai pună probleme de moralitate.

Până la urmă însă legile se vor a fi nişte norme care să urmeze câteva principii morale sănătoase, care să protejeze cetăţeanul onest, reprezintă o reflectare a principiilor de viaţă ale majorităţii, care în timp devine tot mai tolerantă. Atunci şi categorisirea despre care vorbim suferă o shiftare, tocmai plecând de la această toleranţă. Ea ne face mai îngăduitori cu cei care greşesc, dar nu faţă de noi, şi să nu mai dorim să fim "buni cetăţeni" decât dacă fapta o considerăm cu adevărat gravă.