Evrika!

De mult timp mă gândesc ce s-ar putea face în România pentru ridicarea nivelului economic, pentru a remedia din problemele sociale, pentru a duce cu toţii o viaţa mai bună. Ce s-ar putea nu la un nivel teoretic, de netranspus în practică, ci la ceva viabil, care să funcţioneze.

Zilele trecute mi-a ajuns sub ochi manifestul Alexandrei Svet. Nu cred că aceasta este luminiţa de care avem nevoie pentru a ieşi la liman, deşi domnia sa este printre puţinii care pot demonstra asta cu buletinul (în limba rusă svet=lumină). Manifestul nu exprimă decât un şir de frustrări acumulate în mulţi dintre noi, fără însă a da soluţii clare la probleme. Beneficiind de sex-appeal-ul său, tânăra antreprenoare a reuşit să adune un capital de simpatie serios, suficient cât să ajungă în atenţia presei. Mă întreb dacă Alina Mungiu ar fi reuşit aceeaşi performanţa cu un manifest similar.

Alexandra caută să identifice oameni capabili care vor să schimbe lucrurile în bine. Nu este o noutate, ne aducem aminte de cei 15.000 de specialişti anunţati de Convenţia Democratică. Unii cunosc încercarea similara a partidului URR, format din tineri cu viziune, energie, cu aceeaşi dorinţa de schimbare a lucrurilor în bine. Fără a obţine rezultate notabile la alegeri, deşi a avut şi un candidat la preşedinţie, partidul a fuzionat în cele din urmă cu PNŢCD, iar membrii importanţi au migrat la partidele parlamentare. Alexandra nu are notorietatea şi nici nu dispune de fondurile necesare construirii unei mişcări de anvergură, care nu doar să poată intra în Parlament, ci şi să exercite actul guvernării fără compromisuri cu alte partide. Ar putea beneficia la început de ajutorul condescendent al unor moguli de presă, dar nici acesta nu ar fi suficient. Nici Oprescu, nici Patriciu, nici Teszari, oameni cu mult mai multa notorietate şi avere, nu ar putea concentra, în societatea românească de astăzi, o mişcare de mare amploare care să poată transpune în practică dezideratele de bază ale societăţii.

În lipsa unei strategii bine puse la punct, grupul de struţi transformaţi în vulturi, concentrat în jurul Alexandrei, s-ar comporta precum simpaticii înaripaţi din "Cartea junglei".



Atunci care este calea? Ce să facă oamenii cu CV-uri impresionante şi iubitori de ţară, pe care ea îi caută? Să nu aştepte să ajungă la putere pentru a schimba ceva, pentru ca asta nu este imposibil, dar necesita costuri enorme (sigur că având un buget de, să zicem, 100 miliarde de euro, gestionat corect, îi va putea eventual convinge în 4 ani pe alegători, dar nu are de unde strânge aceşti bani). Cei care declară că vor să dea o mână de ajutor României, să schimbe lucrurile, o pot face, iată câteva idei:

- aplicabil pentru toţi, indiferent de avere, să devină mai atenţi la ce se întâmplă în jur şi să caute să remedieze ei înşişi ce pot, iar dacă nu să apeleze la grupuri sau instituţii pentru ajutor. Dacă vezi o hârtie aruncată pe jos, o poţi ridica şi singur, fără să îţi cadă epoleţii, fără să te indignezi. Dacă vezi ceva în neregulă, nu aştepta să rezolve alţii.

- pentru toate categoriile profesionale, să se analizeze pe ei înşişi şi să caute să devină mândri de moralitatea şi profesionalismul lor. Să refuze mita de orice fel.

- pentru cei care au suficienţi bani şi care cred ca pot face CEVA din Parlament, să îşi pregătească din timp (cu 3-4 ani înainte) campania uninominală în colegiul dorit, discutând cu oamenii, arătându-le cine sunt, ce au făcut, ce vor să facă, dandu-le motive să îi voteze.

- pentru ziarişti, să îşi concentreze activitatea şi parte din timpul liber pe investigaţii oneste, pe scoaterea la lumină a lucrurilor imorale şi ilegale, nu pe bârfe şi can-can-uri. Să scrie despre oameni de calitate, să promoveze oamenii anonimi, dar competenţi şi de mare ţinută morală.

- pentru informaticieni, să se gândească la saituri si programe pe care le pot pune gratuit la dispoziţia societăţii, pentru a-i oferi un ajutor important. Să le transpună în practică, putându-l lua ca model pe Linus Torvalds.

- pentru profesori, să devină repere morale pentru elevii lor, să pedepsească trişarea şi să evalueze corect, în spirit docimologic. Să ofere gratuit un număr de ore de consultanţă şi meditaţii.

- pentru medici, să conceapă bloguri prin care să îşi împărtăşească din experienţă, tratamente de succes, etc. în folosul colegilor şi al pacienţilor.

- pentru jurişti, să îşi aloce un timp în care oferă consultanţă gratuită la cabinete sau pe saituri/bloguri. Să facă un portal cu întrebări şi răspunsuri frecvente la probleme.

- pentru manageri, sfaturi utile, strategii de succes, pe care le pot urma începătorii, sau alţi mici întreprinzători. Idei de afaceri, de creşteri ale vânzărilor, de creştere a calităţii.

- la fel, pentru orice alt cetăţean, există nenumărate moduri în care poate fi de folos celor din jurul său. Oferind ceva, fără să ceară în schimb vreun lucru, el va primi de fapt indirect o răsplată pentru ceea ce a facut. Fie că va avea un număr mai mare de clienţi, fie că va fi mai respectat în comunitatea sa, fie că va fi doar o chestie psihică ce te face să te simţi bine, ştiind că îi ajuţi pe alţii. Lucrurile se pot schimba de acum, începând de jos, fără să ne intrebăm unii pe alţii ce putem face şi fără ca să aşteptăm să ajungem la putere. Exemplul personal are o mare forţă persuasivă. Eu mi-am dat seama ce pot să fac şi voi face...